What dreams may come

Imi plac reclamele. Imi place sa ma uit la reclame in pauzele publicitare. Nu “zappez” repede pe alt post in cautare de un alt program. Dar nu cred ca mai rezist sa vad reclamele la Bonux. Cu expresii ca: “infloresc muscatele de invidie”, “le aratam noi talie de viespe” nu ma fac decat sa vreau sa schimb repede postul. Si ultima reclama cu copilul murdarit de ciocolata ca sa arate ca un leopard pune capac la povestea Bonux.

Ok, sa zicem ca e un fel de testimonial cu Maria atotstiutoarea in materie de detergenti care sa scoata orice pata. Dar mi se pare ca incep sa frizeze absurdul (prosopul miroase atat de tare incat sa o faca pe prietena Mariei sa creada ca face infuzie cu levantica si musetel??? come on…)

Tot urmarind povestea Bonux de-a lungul timpului (mai tineti minte ca i se spunea Bonux Perlan? ce vremuri… pe atunci parca Maria avea pensiune si deci era o autoritate in domeniul detergentilor ) am inceput sa ma gandesc la publicul tinta. Oare chiar atat de naive sunt cumparatoarele de Bonux incat sa fie atrase de asemenea reclame? Trist daca e intr-adevar asa pentru ca ar arata ca femeia din Romania nu este suficient de emancipata.

E adevarat ca Bonux nu se incadreaza in aceeasi clasa cu detergentii Ariel, Omo sau Persil, nici macar in aceeasi clasa cu Tide (mi-a placut ideea cu Tide pentru Supermame), dar parca ar trebui sa diversifice putin reclamele. Sa o lasam pe Maria, ne-am plictisit de ea. Avem nevoie de un alt personaj. Cum mi-a spus cineva despre reclama Fanta Bamboocha ca a devenit un fel de manea (vezi aici) cam asa s-a transformat si Bonux.

Poate ar trebui sa se inspire de la Dero. Acolo se incearca ceva, vezi promotia cu Cei mai frumosi ani, ramele foto cadou, CD-ul cadou.